Muzeul Frederic Storck şi Cecilia Cuţescu-Storck

În apropiere de Bulevardul Lascăr Catargiu, pe Strada Vasile Alecsandri, privirea îţi poate fi furată de o construcţie în roşu pompeian, cu un stil eclectic, din care par a se evidenţia cu precădere influenţele arhitecturale germanice. Este vorba despre casa familiei Frederic şi Cecilia Cuţescu-Storck, transformată începând cu 1951 în muzeu de artă.

Pentru două motive, această locaţie nu ar trebui ocolită: primul este patrimoniul muzeului, format în cea mai mare parte din lucrările soţilor, dar şi din ale lui Karl şi Carol Storck, tatăl, respectiv fratele lui Frederic şi câteva lucrări ale unor artişti contemporani lor; al doilea, grădina interioară, care abia se poate ghici din stradă, unde poţi profita de o reculegere intimă pe băncuţa de sub salcia japoneză.

Odată ajuns aici, dacă nu vrei să te laşi plecat cu simple impresii, poţi opta pentru un tur ghidat cu Mihai Fălcoianu, muzeograf la Muzeul Municipiului Bucureşti. După o primă vizită, am revenit la dumnealui pentru o nouă lecţie de istorie a artei acestui loc, în care l-am zăpăcit vreo două ore cu întrebări despre fiecare încăpere şi fiecare exponat în parte. Deşi voi povesti doar despre câteva elemente care mi-au atras atenţia, merită subliniat că muzeul găzduieşte o varietate de forme de exprimare artistică: lucrări de sculptură şi desen ale barbaţilor Storck, lucrări de pictură, grafică şi desen ale Ceciliei, piese din machetele şi medaliile realizate de Frederic, colecţia de numismatică a acestuia, precum şi câteva opere ale altor artişti, cum ar fi Carol Popp Szathmáry.

Spaţiul interior deschis publicului cuprinde şi atelierul de sculptură al lui Frederic, precum şi pe cel de pictură al Ceciliei. Clădirea, construită între anii 1911-1913 de către arhitectul Alexandru Clavel în mare parte după planurile Ceciliei, adăposteşte şi pictura murală realizată în atelierul ei, precum şi în holul ce vine în continuarea acestuia. În aceste încăperi, pe lângă tavanul din atelier de inspiraţie maură sau elemente de influenţă ortodoxă, se poate remarca preponderenţa personajelor feminine în pictura murală şi nu doar, în compoziţii cu tematică florală sau zoomorfă.

Preocupările artistei pentru feminism nu s-au transpus doar în arta sa, ci şi în constituirea în 1916 a „Asociaţiei femeilor pictore şi sculptore” alături de Olga Greceanu şi Nina Arbore, ceea ce a permis ca numeroase artiste interbelice să-şi expună public lucrările într-un timp în care arta era apanajul bărbaţilor. De notat în această ordine de idei este şi faptul că, în acelaşi an, Cecilia Cuţescu-Storck devine prima femeie profesor la o universitate de arte de stat din Europa – Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, catedra de arte decorative.

În atelierul de sculptură al lui Frederic Storck, atenţia mi-a fost acaparată îndeosebi de macheta care redă arhitectura iniţială a monumentului de la Curtea de Argeş realizată pentru Expoziţia Universală de la Paris din anul 1867, dar şi de Madonna stilizată (realizată atât în marmură, cât şi în bronz, una dintre versiuni aflându-se acum în atelierul de pictură al muzeului), lucrare în stil brâncuşian, fiind momentul de trecere al lui Frederic către arta modernă.

Aştept zile mai călduroase ca să revin în acest loc. Mi-a rămas gândul şi la băncuţa de sub salcie…

Imagine din arhiva muzeului.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image