Cu Andreea Chirică, despre poemul grafic Home Alone şi alegerea de a deveni un ilustrator pasionat

Vă mai amintiţi de filmul Home Alone în care puştanul familiei este lăsat din greşeală singur de către părinţii săi? Cred că la fiecare sărbătoare de Crăciun, când era nelipsit de pe micile ecrane, visam cu ochii deschişi cum ar fi să se întâmple ceva şi părinţii mei să se evapore pentru o perioadă de timp, iar eu să intru cumva în pielea unui adult care va deveni negreşit erou, confirmat apoi, aplaudat, glorificat de părinţi şi de întreaga lume. Ce simplu pare când ai 8 ani: sentimentul abandonului şi singuratatea nu devin o tragedie, iar totul se transformă într-o serie de aventuri hazlii, care nu mai lasă loc pentru drame interioare, ci doar pentru happy-enduri. Dar ce se întâmplă când eşti adult şi te găseşti vrând-nevrând prins în capcana unei situaţii „home alone”?

Cu alte cuvinte, când te simţi singur, cam deprimat şi ţi se pare obositoare până şi încercarea să te reconectezi la sensurile vieţii care îţi apar acum cam în ceaţă, iar propria casă pare fortăreaţa cea mai sigură în care să te retragi şi să fugi de orice complicaţii. Şi câţi oare n-am trecut măcar ocazional prin acele momente în care închidem uşa pentru orice musafir, tragem draperiile, ne învârtim prin casă aproape fantomatic şi terminăm aruncându-ne în aşternuturile rămase mototolite din noaptea trecută, nu mai răspundem deloc la telefon sau ne scuzăm în fel şi chip pentru absenţa noastră, pe scurt, nu vrem pur si simplu să fim deranjaţi de nimeni sau de nimic?!

Cam despre toate acestea şi mai multe vorbeşte cartea Home Alone, semnată de Andreea Chirică şi care se prezintă sub forma unui poem grafic foarte, dar foarte fain: amuzant, ironic, actual şi care, cum s-ar spune, te prinde ca musca în lapte – mi-e greu să cred că cineva din noua generaţie nu se regăseşte aici măcar în câteva momente din propria viaţă!

Andreea Chirică a absolvit teatrologia, a lucrat vreo 8 ani ca copywriter şi pasiunea pentru realizarea de ilustraţii a descoperit-o mai mult din întâmplare când, de dragul amuzamentului, a început să facă desene în care personajele erau chiar ea şi colegii săi de birou. De la o glumă între prieteni, a început să-i placă să deseneze zilnic şi să-şi extindă aria subiectelor în afara mediului de lucru, iar în 2011, a publicat prima sa carte, The Year of the Pioneer, o poveste despre copilăria sa din perioada comunismului.

Lucra încă într-o agenţie de publicitate în anul 2014 şi povesteşte că traversa o perioadă dificilă, depresivă în viaţa sa care s-a transformat într-o inspiraţie bruscă pentru ceea ce avea să devină cea de-a doua sa carte. La un an distanţă, şi-a dat demisia, iar în 2016, publica Home Alone, care a câştigat premiul pentru ilustraţie pe www.celemaifrumoasecarti.ro şi care a fost prezentă la Salonul European de Bandă Desenată, în expoziţia colectivă WOW. War of Worlds din Bucureşti şi Constanţa şi care, în ianuarie 2018, va putea fi revăzută într-o expoziţie individuală ce va avea loc la Creart, Bucureşti. Până atunci, dacă nu ajungem prin librăriile din Franţa, cei interesaţi o putem găsi mult mai uşor la Cărtureşti.

Şi nu doar aici o putem găsi pe Andreea. Pe www.scena9.ro, putem vedea câteva poezii ilustrate de ea pe care plănuieşte să le includă într-o carte. În paralel, lucrează la încă o altă carte împreună cu Miloš Jovanović, care va fi o transcriere grafică a conversaţiilor din lungile lor plimbări, în care vorbesc despre societatea ultimilor 20 de ani, despre forme fără fond, internet, hackeri, ultimul val din cinema, muzica electronica.

Nu am vrut să închei articolul fără să punctez încă o chestiune. Fiecare artist experimentează un proces de creaţie unic şi am în general o curiozitate de moarte să aflu mai multe despre particularităţile fiecăruia, aşa că nici Andreea nu a scăpat până nu mi-a destăinuit câteva secrete: „Nu obişnuiesc să fac prea multe schiţe, ci îmi place să gândesc foarte mult înainte, să construiesc mental. Odată ce încep, am multă încredere în zona de inconştient şi în faptul că desenul mă va duce unde trebuie. Îmi dau libertatea să fac orice vreau şi încerc să cenzurez autocritica. Mă inspir din propria viaţă şi am remarcat că am predispoziţie să desenez mai mult oameni decât obiecte. Un alt sector de inspiraţie, pe care aş spune că îl accesez aproape involuntar şi asta pentru că îmi place foarte mult, e cel de stand-up comedy. La fel ca aici, spun adevărul, dar mă folosesc mult de comic, de ironie, de sarcasm pentru a evita să spun direct lucrurile, să risc să cad în patetismul de care fug, asta întrucât lucrurile despre care vorbesc nu sunt deloc cute. Un element de noutate ar fi faptul că am început să folosesc culoare în desene, nu mai lucrez doar în alb-negru. Încă testez, nu mi-aş dori să schimb stilul pe care mi l-am creat, ci culoarea să fie doar o completare.”

Mai multe ilustraţii puteţi vedea pe https://www.instagram.com/persoana_fizica/

Poeziile ilustrate de Andreea pot fi găsite aici: http://www.scena9.ro/article/noi-nu-mai-avem-dreptul-sa-iubim-poem-ilustrat şi http://www.scena9.ro/article/ce-repede-trecu-si-vara-asta-nina-cassian-poem-ilustrat

Şi dacă sunteţi curioşi de începuturile ei, take a look: http://andreeachirica.blogspot.ro/2008/10/ilustrator.html

Mai jos, câteva desene din Home Alone:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image