Creative Absinthe. De vorbă cu Mirela Bichigeanu

Creative Absinthe este un proiect artistic iniţiat de Mirelei Bichigeanu şi Dan Iordache, propus la competiţia StartPoint Prize 2017, organizaţie ce are ca scop selectarea celor mai bune proiecte de disertaţie ale absolvenţilor din 19 ţări din Europa. Expoziţia lucrărilor finaliştilor români a fost deschisă spre vizionare până la finele lunii august la Victoria Art Center, dar dacă aţi ratat momentul, merită spus că timpul nu e pierdut: Creative Absinthe continuă şi pregăteşte câteva noi lucruri interesante, printre care şi posibilitatea ca oricine, indiferent de vârstă sau ocupaţie, singur sau împreuna cu partenerul de cuplu să vină cu ideile sale şi să lucreze împreuna cu cei doi artişti, devenind personaj în povestea începută.

Dar care e povestea despre care vorbeşte Creative Absinthe? Ne spune Mirela: „Cuplul ca unitate în care subzistă inevitabil polaritatea principiului masculin-feminin, ceea ce duce într-un final la construcţia a două realităţi proprii, diferite. Trăim împreună şi, totuşi, separat. De aici, şi alegerea de a împărţi cadrul, pentru a ilustra că spaţiul fizic, cel comun este divizat cel puţin imaterial în două spaţii suprapuse intimităţii personale a fiecărui partener. Întreaga serie de fotografii surprinde activităţile ei, respectiv ale lui: unele, dintre cele comune oricărui individ, cum ar fi călcatul hainelor, altele, vrând mai degrabă să surprindă o anumită stare interioară, precum cele în care unul dintre noi levitează sau avem aparenţa unor siluete fantomatice, utilizând tehnica expunerii lungi. Prin alăturarea celor două spaţii, scoatem în evidenţă fie asemănări, fie contraste, atragem atenţia asupra faptului că rolurile în cuplu sunt dinamice, de influenţă reciprocă şi adesea interşanjabile ori asupra aceluia că, uneori, aceste roluri răspund de fapt unor stereotipii, prejudecăţi, cerinţe sociale adunate în bagajul nostru de viaţă. Poziţia noastră este de uşoară ironie faţă de multe dintre aceste realităţi şi, tocmai pentru a o accentua, am ales chiar să exagerăm în anumite cadre – de pildă, Dan se epilează sau este gravid, eu joc fotbal.”

Mirela Bichigeanu ne mărturiseşte că acest proiect comun a început mai mult accidental. Fiecare lucra la un proiect propriu, când au descoperit asemănări în tematicile lor şi s-au gândit că o dublă perspectivă ar putea nu doar să aprofundeze subiectul, ci chiar să-i confere o nouă dimensiune: „Amândoi făceam autoportret. Eu urmăream analiza relaţiei dintre narcisism şi autoportretistică, Dan studia fenomenul selfie din societatea contemporană. Deşi părea că pornim de la teze diferite, am constatat că viziunile noastre aveau multe elemente convergente.”

N-a durat mult şi s-au pus pe treabă. La început, fiecare îşi trăgea cadrele separat după propriile idei şi, apoi, căutau liante şi conexau produsele lor artistice. După un timp relativ scurt, „ne-am dat seama că semănăm din ce în ce mai mult în abordare şi următoarea etapă în munca noastră a venit cât se poate de natural: să gândim şi să facem totul împreuna din capul locului! Imaginează-ţi – îmi spune – eu, cu psihologie în formaţia mea, obsedată să găsesc mereu un răspuns la orice, o soluţie, Dan, cu filozofie, la care nimic nu are un singur si sigur răspuns (râde)! Mai pune la socoteală şi dezinvoltura în raport cu propria nuditate pe care eu o am, Dan nu şi închipuie-ţi cum era când trebuia să tragem astfel de cadre împreună (râde din nou)! Pe lângă faptul că adesea ne amuzăm copios când lucrăm, cred că diferenţele dintre noi au fost un lucru benefic atât în coagularea ideilor, cât şi în plan personal, anume o provocare să descoperim părţi neştiute sau insuficient cunoscute din noi înşine.” Astfel, s-a născut Creative Absinthe (numele l-au găsit după ce, la prima întâlnire de lucru, Dan a venit cu o sticlă de absint, o băutură, de altfel, foarte populară în rândul artiştilor unor vremuri trecute), inedit prin faptul că se anunţă a fi primul proiect artistic ce prezintă dublu autoportret!

N-aş vrea să trec prea repede peste cele spuse mai sus fără să mă opresc asupra unui aspect: e autoportretistica o formă de narcisim sau nu? Concluzia Mirelei Bichigeanu, în lumina propriei experienţe, dar şi a cercetării evoluţiei autoportretului în fotografie, pictură şi sculptură de la apariţie până în prezent este că da. Cunoaştem măsura în care se abuzează de selfie în societatea actuală şi ne-am dezvoltat fiecare diverse poziţii şi mecanisme de raportare, dar cum ar putea să ne influenţeze percepţiile o astfel de concluzie în ceea ce priveşte autoportretul în artă? „Autoportretul e un moment de dialog direct cu egoul, dar un produs artistic calitativ e mai mult decât exprimarea de sine a artistului – determină privitorul să se conecteze la el, să-şi găsească propriile înţelesuri care pot fi uneori diferite de cele ale sale. Consider că narcisismul care se păstrează în limite rezonabile şi care nu afectează pe cei din jur nu e un lucru rău şi, mai mult decât atât, poate fi chiar benefic pentru individ. Am decoperit că eu sunt o astfel de personalitate narcisică, însă manifestarea ei nu e mai mult decât o motivaţie de a face ceea ce fac. Îmi dă curajul şi încrederea să-mi fiu şi fotograf, şi subiect, inclusiv nud, în care eu, în ultima postură, nu sunt decât un vehicul pentru a transmite o idee. ”

Pe Mirela Bichigeanu, am cunoscut-o pe parcursul acestui an, iar în vară, am participat la un workshop de fotografie organizat de ea împreună cu Cornel Lazia la Conacul Oteteleşanu, în zona Doljului. Nu trebuie să petreci prea mult timp în prezenţa ei ca să îţi dai seama că ai de a face cu un om serios în ceea ce face, dar şi cu o femeie hotărâtă şi plină de curaj. Aceeaşi femeie care, privindu-mă ţintă în ochi, mi-a spus cu francheţe asumată: „Să lucrez la acest proiect m-a ajutat în plan personal să-mi recâştig feminitatea, în aceeaşi măsură în care mi-a devoalat aspecte ale acesteia care au existat latente în mine şi pe care am refuzat să le accesez din varii motive sau nici nu le-am avut la cunoştinţă. Să te cunoşti mai bine şi să te accepţi – un proces care nu se încheie niciodată – îţi dă în final o anumită formă de putere. Cred că exerciţiul de a fi subiect în fotografie e un act revelator şi atunci când tu eşti cel care ţine telecomanda camerei în mână, şi atunci când altcineva e în spatele ei.”

Fie că doreşti să încerci un experiment ce promite să aibă potenţialul de a te confrunta cu propria persoană prin lentila camerei de fotografiat sau, pur şi simplu, vrei să faci parte din acest proiect frumos şi dacă ai idei interesante pe care ai vrea să le faci cunoscute, dă-ţi curajul de a participa ca subiect ori, dacă eşti fotograf, de a lucra împreună cu cei doi artişti. Pentru noua serie de fotografii din cadrul Creative Absinthe, Mirela şi Dan au pregătit şi un nou decor – patul conjugal: „locul adevăratelor confruntări.”

Mai multe fotografii poţi vedea pe http://creativeabsinthe.ro/

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image