Jurnalul meu

23 noiembrie ’17. Pisoarul lui Marcel Duchamp sau despre cum arta nu a mai fost niciodată aceeaşi

E aproape imposibil să înţelegi arta contemporană fără să arunci o privire în secolul trecut, mai precis asupra unui personaj care a schimbat radical felul în care era înţeleasă arta până atunci. A fost momentul unui declic, după care forţa unei lucrări de artă a fost dată în primul rând de Idee, indiferentă la mijloacele şi resursele folosite pentru producerea…

16 noiembrie ’17. Ce mai citim?

O nu prea confortabilă (sau da?!) răceală m-a băgat sub plapumă ziua în amiaza mare. Ce-i de făcut? Între un roman de Octavian Soviany, scrisorile Ecaterinei Bălăcioiu-Lovinescu către Monica, o lucrare de critică a artei contemporane, toate şezând semeţ pe noptiera mea, dar complet inutil acum pentru simţurile mele oareşicum amorţite sau o schiţă chinuită, nu prea inspirată începută în…

29 august ’17. Puţin despre poezie, mai multă poezie

Până nu de mult, ocoleam cu remuşcare, dar conştiincios lectura de poezie. Deşi mă numesc un cititor avid şi de cursă lungă, deşi am mâzgâlit de-a lungul vremii pe numeroase foi ascunse propriile versuri fragede şi şchioape, deşi nu mi-au scăpat de la citire unii dintre marii poeţi ai vremurilor trecute, iar mulţi m-au minunat… vine un totuşi. Reiau: Până…

23 august ’17. O cameră şi un vis

Am un vis care se repetă, dar mi-e aproape imposibil să spun precis momentul în care a debutat. De vreo câţiva ani, în tot cazul. Se face că întâmplarea din acesta, care se desfăşoară după un tipar cu unele valenţe diferite de la un episod de vis la altul, se petrece sub apă. Mai niciodată nu sunt singură în poveste,…

11 iulie 2017. Fotografia lui Ren Hang. Dezbrăcarea! de tabuuri

Am urmărit activitatea lui Ren Hang mai bine de trei ani, de când l-am descoperit, deşi mărturisesc că, de la sinuciderea sa din februrie a acestui an, la vârsta de doar 29 de ani, mi-a revitalizat interesul. Am studiat de această dată fiecare fotografie publicată, încercând să adulmec sensuri ascunse, dibace transmise, premonitorii, în timp ce evidenţa stătuse mereu în…

18 mai 2017. Delta Dunării, Sfântu Gheorghe. Gânduri

Pe măsură ce adânceam pasul prin acele locuri, întrezăream în grimasa lui D. cum creşte un cugent ascuns, puţin inconfortabil care se amesteca aproape indescifrabil cu relaxarea bucuroasă a călătororului. Încercam să-i adulmec gândul când îmi taie brusc calea cu o întrebare: cum simt oare viaţa aceşti 600 de oamenii care locuiesc aici, pendulându-şi existenţa între pescuitul în tulburele Dunării…

2 mai 2017. Din jurnalul intim. Gânduri răzleţe

L-am cunoscut într-un final pe E. Remarcasem dinainte de a ne întâlni aerul său discret, neostentativ, politeţea cumva şi ea reţinută pe care o serveşte oamenilor întâmplători sau nu din proximitatea sa. De vreo două ori, îi surprinsesem privirea de pe partea opusă a barului pe care îl frecventăm amândoi, adâncă, atentă, dar tot lipsită de stridenţe. Când, printr-un joc…

20 aprilie ’17. Francesca Woodman

Cu o mamă sculptor şi ceramist şi un tată fotograf şi pictor, fotografa Francesca Woodman şi-a luat meseria de artist în serios de timpuriu. Repetatele respingeri în a îi fi publicate fotografiile pare a fi un motiv dacă nu unic, cel puţin esenţial ce a condus către alegerea de a îşi pune capăt vieţii în 1981, la vârsta de doar…

19 aprilie ’17. Confesiuni inspirate de Andreea Burdălescu

Îmi amintesc de momentul în care m-am hotărât că vreau să mă dedic exclusiv artei, chemarea mea dintotdeauna pe care simţeam că o abandonez, îndepărtându-mă de mine. Adică să aleg viaţa în plenitudinea ei, nu doar o trecere prin ea conturată de expectanţele unora sau altora de la mine. Germenele se născuse în mine de mult timp, iar un strat…

16 aprilie ’17. Lectură: Fata cu fragi

Cu vreo două săptămâni în urmă, iritată cumva că nu m-am încadrat să ajung în timp la un eveniment, mi-am zis să mă lecuiesc cu o intrare la Humanitas, dacă tot eram în zonă. Cum nu apucasem să deliberez asupra niciunei opţiuni de carte, intenţionam să mă las purtată de ceea ce mi-ar fi făcut cu ochiul. Am nimerit tocmai…

7 aprilie ’17. Teatru: NSFW – Nerecomandat la Job

Ştiam de ceva timp de Point, un art hub care a găzduit ieri piesa de teatru NSFW – Nerecomandat la Job, loc despre care am avut surprinderea să constat că i-am bătut în necunoaştere trotuarul din faţa porţii de nenumărate ori în plimbările obsesiv-cărturesciane pentru Bulevardul Dacia şi împrejurimi. Nu la mare distanţă, pe General Eremia Grigorescu, se află acest…

6 aprilie ’17. “Încă mai există mister”, Anaïs Nin

Ieri, o încercare de răceală mi-a pus pioneze în pijama, înfipte în salteaua patului. Ştiam că azi o să mă învârt vreo jumătate de zi ca un titirez în atelier şi nu doar ca să recuperez timpul pierdut, într-un sentiment de culpă pentru desfătarea la care mă făceam abia cu o zi în urmă părtaşă. Conştient. Adevărul e că viaţa…

3 aprilie ’17. Manifesto

Manifesto, scris, produs şi regizat de Julian Rosefeldt, cu Cate Blanchett în distribuţie este una dintre cele mai bune producţii cinematografice pe care le-am vizionat în ultimul timp. Fiind momentul de închidere a festivalului de film experimental BIEFF 2017, am avut ocazia să îl văd la invitaţia unui bun prieten, Iulian Morar, care a avut experienţa interesantă de a avea…

30 martie ’17. Aristocraţii mei

Mulţi nu au o diplomă de la societate, aşa că le-am putut da titularura asta doar cunoscându-i, ascultându-i, observându-i, intuindu-i. La o privire atentă, constant că i-am regăsit pe atâtea trepte în ierarhia socială şi în atâtea contexte socio-profesionale, încât nu pot extrage un numitor comun de aici. În tenişi, în pantofi, din spatele biroului sau în faţa şevaletului, figuri…

26 martie ’17. Hoinăreala de sâmbătă

Cum a început să mă roadă de ieri, dimineaţă sâmburele inspiraţiei, am ştiut că e compromisă sâmbăta aceasta, singura zi, de altfel, căreia teoretic nu îi fac decât program de pofte. Implicată în alte proiecte săptămâna aceasta, şevaletul a început să cam plângă după mine. Aşa că am zis să împart şi capra şi varza, cum se spune: jumătate, hoinară,…

24 martie ’17. “Când ai o zi proastă, fă fotografii cu tine”

Dormisem câteva ore spre dimineaţă în noaptea de dinainte şi aş putea spune că nu-mi începusem ziua chiar extraordinar. Cu toată răbdarea lui Ioannis, aparatul de fotografiat nu mă cruţa şi-mi surprindea încăpăţânat o oarecare tensiune pe chip. “Hai, să ne plimbăm puţin mai degrabă, să vezi toate etajele”. Locaţia era un conac vechi din zona Cişmigiu ce urma să…

21 martie ’17. Reflecţii după “Ana, mon amour”

Am ajuns şi eu într-un final la „Ana, mon amour”. După ce l-am văzut pe marile ecrane, îmi dau bilet de voie să-l mai văd măcar o dată acasă aşa, de-a firu-n patru. E oricum un film ce nu trebuie ratat nu doar de către cinefili. Nu o să vorbesc despre montaj, imagine, regie şi nici scenariu decât până la…

16 martie ’17. Laura Makabresku

Spre deosebire de pictură, unde realitatea cunoscută devine un instrument nu tot timpul eficient de a descifra realitatea închipuită de artist, care cere adesea din partea privitorului o cunoaştere mai profundă, o intuiţie mai solicitată, fotografia are avantajul de a fi în cele mai multe cazuri mai aproape de realitatea noastră fizică. E mai uşor să ajungi la trările care…

14 martie ’17. Reflecţii

Fac o lucrare pentru un spaţiu din casa mea, o compoziţie abstractă, cu o anumită stare, într-un fistic blând, viu, puţin meditativ. Simt în timpul asta cum gândurile-mi fug dintr-o parte în alta, ca o bilă de bowling aruncată de mâna unui jucător începător sau stângaci. Ar fi bine să iau o gură de aer, aşa că-mi fac drum până…

9 martie ’17

De 8 martie, am primit flori, urări şi am pictat până pe la miezul nopţii. Una peste alta, a fost o zi liniştită şi inspirată. Marele evenimente au o altă logică la mine, mult mai personală, deşi i-am urat mamei cele mai frumoase gânduri, precum şi câtorva femei deosebite din viaţa mea. Feminitatea, o consider tot un act personal, iar…

7 martie ’17. „Frumuseţea exprimă profundul prin absenţa lui”

Citeam deunăzi în “Partea nevăzută decide totul” a lui Patapievici următoarele: „Ceea ce este mai profund nu poate fi exprimat: din acest motiv, pentru veritabila profunzime, scrisul este mai mult o notaţie mnemotehnică decât o expresie adecvată şi completă a lucrurilor.” Până a duce discuţia înspre artişti – punct în care, fără a-l contrazice, mi-a dat cel puţin de gândit…

6 martie ’17

Cam o oră din fiecare dimineaţă, mi-o dedic exclusiv, indiferentă la forfota zilei ce urmează după acel moment. Beau cafeaua într-una dintre cele trei căni preferate ale mele, pun în surdină o muzică relaxantă contemporană sau, uneori, clasică, îmi ud florile, răsfoiesc cataloage de artă din propria bibliotecă sau caut online, câteodată, scriu gânduri. E o bulă de timp parcă…

5 martie ’17

Deşi Dumnezeu, când a creat lumea, a hărăzit duminica pentru repaos, sâmbăta a fost dintotdeauna ziua mea de răsfăţ. În seara de vineri, abia simt ca mă scutur de agitaţia din timpul săptămânii, iar duminica, ştii că vine luni. Asta în cazul în care nu mă loveşte inspiraţia şi mă apuc de lucru chiar de duminică, fără să mă simt…

4 martie ’17

Termin ziua cu “Rătăcirle fetei nesăbuite” a lui Mario Vargas Llosa. Nu pot să nu fiu de acord cu ultimele două fraze. Chapeau! ” – De câte ori o să faci dragoste cu mine? a continuat ea, pe acelaşi ton zeflemitor. – De câte ori o să pot, fată rea. De zece ori, dacă mă ţin balamalele. – Îţi dau…

3 martie ’17

Mă îndreptam spre TNB la „Furtuna” după Shakespeare, când am văzut pe geamul maşinii că, la Kube de pe Victoriei, era o nouă expoziţie, am timp oare?, aş avea, cam la limită, dar hai, te descurci tu cumva. Opresc în parcarea din faţa Muzeului Naţional de Artă şi o iau fuguţa înapoi spre Kube. Expunea Dragoş Botezatu pe care am…

Imaginea zilei @Nina Leen, 1948

2 martie ’17

Ieri, am avut una dintre acele zile în care inspiraţia îmi dă ca o hoaţă târcoale, dar mă ocoleşte elegant. Sufăr rar de lipsă de inspiraţie, imaginaţia îmi dă repede nişte idei, gânduri, imagini de care să mă agăţ, iar, apoi, eu încep să-mi croşetez meticulos poveşti pe marginea lor. Problema e când, deodată, mă văd cu un noian de…

Copyrighted Image