6 martie ’17

Cam o oră din fiecare dimineaţă, mi-o dedic exclusiv, indiferentă la forfota zilei ce urmează după acel moment. Beau cafeaua într-una dintre cele trei căni preferate ale mele, pun în surdină o muzică relaxantă contemporană sau, uneori, clasică, îmi ud florile, răsfoiesc cataloage de artă din propria bibliotecă sau caut online, câteodată, scriu gânduri. E o bulă de timp parcă atemporală, în care mă lipsesc de gânduri mărunte şi dau minţii doar ce ştiu că are plăcerea să guste, iar mie, doar bucuria de trăi şi simţi clipa. Liniştit, frumos, pur şi simplu.

Aş spune că e forma mea de a retrăi copilăria, dar şi cea care îmi dă un echilibru şi îmi stârneşte creativitatea. Iar de creativitate avem nevoie nu doar atunci când suntem artişti, ci oricare, în varii tipuri de experienţă de viaţă, începând de la atitudinea globală faţă de propria existenţă până la felul în care gestionăm situaţii particulare. Aş putea pune asta pe seama cărţilor citite, a oamenilor cu poveşti altfel pe care i-am întâlnit, a călătoriilor, a lucrurilor frumoase de care m-am ciocnit sau pe care le-am căutat, dar ştiu însă că seva cu adevărat creatoare şi modelatoare mi-o extrag din acest moment matinal atât de intim.

Am remarcat că oamenii, în general, mă găsesc adesea un izvor de concepte, mai mereu, într-o anumită vervă în a trăi lucrurile pe care aleg să le fac, tipa care livrează idei pe secundă sau cea care nu vine cu vorbe neaşternute la mesele conversaţiei. În linii mari, cam aşa cred că este. Totuşi, tot dimineaţa este cea care îmi aşterne şi ordonează pe nesimţite, cu o subtilitate îmbrăcată cu mănuşi tot bagajul ce îl port după mine. E ca şi cum cineva îţi rearanjează cărţile din bibliotecă, făcând loc pentru cele noi, iar tu doar priveşti.

Nu-mi amintesc momentul precis din care nu m-am mai lipsit de acest tabiet – chit că am treabă dis-de-dimineaţă, îmi pun ceasul să sune astfel încât să nu sar peste el –, deja au trecut mulţi ani, dar, probabil, din acel punct al vieţii în care am conştientizat nu doar teoretic că aceasta e scurtă cât o clipită şi trece din ce în ce mai repede, dar atât de bogată şi frumoasă în bogăţia ei dacă ştii încotro să priveşti încât cel mai mare scop pe care poţi să îl atingi în această trecere pe aici e să Trăieşti. Frumos şi după propriile reguli, oricât de atipice ar părea şi neînţelese ar fi de orice altă pereche de ochi decât a ta.

Imaginea zilei @Liliroze Sommaire

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image