16 martie ’17. Laura Makabresku

Spre deosebire de pictură, unde realitatea cunoscută devine un instrument nu tot timpul eficient de a descifra realitatea închipuită de artist, care cere adesea din partea privitorului o cunoaştere mai profundă, o intuiţie mai solicitată, fotografia are avantajul de a fi în cele mai multe cazuri mai aproape de realitatea noastră fizică. E mai uşor să ajungi la trările care au fost surprinse sau gândite. În unele momente în care îmi caut inspiraţia, îmi place să petrec un timp uitându-mă la fotografii, preferabil aparţinând unui singur artist. Am aşa o curiozitate de a-i descifra trăirile şi obsesiile în care se scaldă şi care îl individualizează, pornind de la recurenţa unor teme, motive, cromatica, lumina până la multe alte detalii.

Zilele astea, mi-am adus aminte de Laura Makabrescu, o fotografă poloneză pe care am descoperit-o acum ceva vreme. Arta sa are o delicateţe mistică şi erotică ce mă intrigă şi îmi dă o stare de confort totodată. Cred că cele mai delicioase lucrări ale ei îmi sunt acelea în care prezenţele feminine, în ipostaze diafane, incomplet dezvăluite intră într-o comunicare intimă, într-o lume doar a lor cu diverse animale. Asta se datorează şi faptului că simbolistica, de care această artistă se foloseşte din plin, a fost un domeniu care m-a incitat mereu, una dintre propriile forme preferate de comunicare, la care aş adăuga drept motiv şi o anumită fascinaţie personală, deja veche pentru legătura om-animal sau, mai departe, om-natură.

Îmi amintesc de căprioare, vulpi, lebede, fluturi în lucrările ei. Pe fiecare o simt ca pe un fragment dintr-un poveste care nu deapănă tot timpul simţăminte uşurel digerabile, dar parcă citită de cineva cu un ton atât de blând încât totul prinde un gust de miere…
Mai multe pe http://lauramakabresku.blogspot.ro/http://lauramakabresku.blogspot.ro/

Imaginea zilei @Laura Makabresku.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image