16 aprilie ’17. Lectură: Fata cu fragi

Cu vreo două săptămâni în urmă, iritată cumva că nu m-am încadrat să ajung în timp la un eveniment, mi-am zis să mă lecuiesc cu o intrare la Humanitas, dacă tot eram în zonă. Cum nu apucasem să deliberez asupra niciunei opţiuni de carte, intenţionam să mă las purtată de ceea ce mi-ar fi făcut cu ochiul. Am nimerit tocmai în toiul unei lansări de carte. Lisa Strømme, scriitoare originară din Anglia, stabilită în Norvegia răspundea cu un zâmbet foarte larg prin Skype întrebărilor publicului adunat în librărie despre Fata cu fragi, romanul ei de debut, tradus deja în peste zece limbi.

„Zâmbeşte la fel ca tine”, îmi spune cel care era cu mine. Mai arunc câteva priviri spre ea întrebătoare, îmi zâmbesc în sine aprobator, în timp ce mi se topeşte preţ de câteva clipe în urechi engleza ei nativă, după care caut să găsesc cartea pe raft. Prinsesem finele evenimentului, aşa că am zis că mi-ar fi mai util să descopăr singură mai multe.

„În vara anului 1893, mica aşezare de coastă Asgårdstrand îşi aşteaptă oaspeţii din capitala Kristiania – vechea denumire a oraşului Oslo – printre care se numără artişti plastici, oameni de teatru şi muzicieni veniţi în căutarea liniştii şi a unei atmosfere propice creaţiei. Pacea micuţei comunităţi e tulburată de acest exod anual, cu precădere în momentul în care îşi face apariţia tânărul pictor Edvard Munch, personaj controversat şi înţeles cu adevărat de puţini dintre contemporanii săi”, citesc pe coperta finală. Mă gândesc că nimic nu e întâmpltor şi, dacă am ratat expoziţia de pictură din acea seară şi destinul mi-l aduce în cale pe Edvard Munch tocmai atunci, n-ar trebui să ocolesc.

Prinsă cu alte lecturi, am scos cartea din bibliotecă abia zilele trecute, iar azi am terminat-o în spirit de sărbătoare liniştită pe malul lacului Cernica. Deşi nu pot spune că m-a prins din primele sale pagini – cauzat de dialogul concis şi dens care simt adesea că parcă mă întrerupe – , totuşi, când am lipit filele între coperţile cărţii la final, azi, mi-am dat seama că mă înhăţase în mrejele ei.

Romanul prezintă povestea de dragoste dintre Edvard Munch şi tânăra Tullik Ihlen, în urma căreia autoarea pare să presupună că s-a născut prima versiune a Strigătului în 1893. În postfaţă, vorbeşte însă despre cercetările întreprinse pentru a afla despre viaţa artistului şi stabileşte limita până la care se întinde realitatea şi punctul din care începe fantezia sa.

Cu toate că aventura dintre Munch şi sora mai mare a lui Tullik, Milly s-ar spune că nu stă sub auspiciile îndoielii, după cum rezultă din picturile şi jurnalele acestuia, povestea de amor cu Tullik pare a fi certificată doar de memoriile unei doamne din Asgårdstrand, al cărei tată vitreg legase o prietenie cu vestitul pictor. Nici jurnalele, nici experţii nu îmbrăţişează această posibilitate, ceea ce nu a împiedicat-o însă pe Strømme să o aleagă pe sora cea mică drept protagonistă în povestea sa.

Lisa Strømme a făcut încă o altă alegere interesantă, şi anume vocea povestitorului, pentru care a închipuit-o pe numita Johanne Lien, pe care a transpus-o în pielea personajului din pictura Fata cu fragi a lui Hans Heyerdal (un contemporan şi cunoscut al lui Munch cu care se întâmpla să îşi petreacă verile în acelaşi loc pitoresc, Asgårdstrand).

Plasată aşadar într-o mare parte pe tărâmul ficţiunii, autoarea permite să transpară şi elemente din realitate, făcând multiple referinţe cu privire la picturile sale – evocându-le în mod direct sau luând forma unor scene în poveste – , dar şi la personalitatea acestuia: “I-am făcut portretul străduindu-mă să fiu cât mai înţelegătoare, fără să-i ascund defectele şi excentrităţile. A fost un om extreme de complex şi profund. (…) Am ajuns la concluzia că a încerca să-l înţelegi pe Munch, să-i dezlegi misterul înseamnă să cojeşti strat dup strat, coborând tot mai adânc în sufletul lui. El însuşi s-a temut să-şi exploreze aşa-zisa nebunie; Edvard Munch şi-a transformat pictura într-o experienţă personală. Cutezanţa lui l-a plasat în avangarda mişcării expresioniste şi ne-a lăsat o moştenire care ne inspiră şi astăzi.”

Imagine: Strigătul, Edvard Munch

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image