12 martie ’17. După o zi de ieri nebună

Ieri, a fost una din acele zile în care nimic nu iese aşa cum îţi plănuieşti şi, când eşti pe punctul de a le lăsa de izbelişte, divinitatea intervine în compensaţie cât să îţi răstoarne un zâmbet larg pe faţă. Cum am fost de dimineaţa cu treabă prin Victoriei, am hotărât să rămân în zonă ca să ma perind pe la nişte expoziţii pe care le aveam salvate la „de văzut”.

Am ajuns prima oară la Odeon. Întreb de evenimentul despre care aveam la cunoştinţă că s-ar petrece acolo, doamna de la casă îmi răspunde într-o doară, simt o iritaţie pe limbă, dar insist cu calmitate, mă direcţionează într-un final către un loc despre care nu mă îndoiesc că ar da peste cap şi un GPS şi, oricum, spune dânsa, „doar cred că e”. Cum mi se descărcase telefonul ca să mai dau o privire peste link, o las baltă pentru moment.

Plec şi o iau la pas vreo zece minute către Colorit, voiam să îmi iau câteva pensule şi nişte culori. Pe la jumătatea drumului, mă prinde ploaia. Ce romantic! de privit tolănită într-o canapea, din căldura metrilor pătraţi ai casei… Mă mai energizează personalul mereu simpatic şi gradele generoase din incinta Colorit odată ajunsă acolo şi, cum nu prea îmi e în fire să mă dau bătută uşor, ies, oh, a trecut şi ploaia!, traversez până la Union să-mi iau programul de filme pentru luna martie şi plec către galeria H’art Appendix.

Expune Benny Jackson care „s-a cărat de undeva din mlaştinile americane cu puţin înainte ca tagma criticilor să-l găsească şi să-i dea vreun Nobel doar pentru că le-a luat-o celorlalţi înainte şi are dublă specializare. A ajuns în România unde s-a simţit prea melancolic şi cerebral ca să se apuce de manele. A făcut pictură doar pentru că noaptea îşi găsea în deversările oraşului materie primă pentru ideile lui şi mijloace cu care să le exprime. Un cocktail eterogen pe care îl găseşti numai în lucrarea Bucureşti Boogie Woogie şi în reversul ei”. Asta am citit în textul de prezentare aranjat frumos în vitrină. Era închis. Mai că mi-am lipit faţa de geam, încercând cam inutil să desluşesec poveştile acestui artist, de parcă nu aş fi ştiut că arta se savurează cu un eye contact direct şi că oricum voi reveni.

Mi-am promis cu o scrâşnire din dinţi că nu voi mai pleca fără încărcător extern de acasă, lipsită de acces la internet, asta dacă îmi doresc să nu mă mai joc de-a personajul rătăcit în urbea inaccesibilă. Resemnată cumva, mi-am propus să mă opresc la Starbucks cât să-mi iau o cafea şi, apoi, să mă duc să văd un film bun. Doar că vizavi de Starbucksul de pe Victoriei, e o casă frumoasă ce ascunde câteva comori, care vara, are şi o terasă micuţă, chic, unde te poţi simţi boem, aşa cum îmi place mie.

Dar dacă nu intri, e ca şi cum ai ratat partea cea mai interesantă a acestei locaţii. The Victorian Rose e un magazin pe două etaje ce mai găzduieşte din când în când diverse evenimente, unde, la parter, dai peste tot felul de obiecte exquisite pentru casă, iar la următorul nivel, de un anticariat. Tot la parter, poţi găsi şi nişte esenţe de parfum franţuzeşti la un preţ accesibil. După ce mi-am ameţit simţul olfactiv şi am zăbovit în faţa unor obiecte care mi-au atras atenţia pentru propria casă, dar şi în faţa unui tablou de Băncilă, am urcat la etaj, unde am dat de multe lucrări ale lui Romanaţi. Domnul Cristian Theodoru, colecţionar, mi-a prezentat cu amabilitate istoria multor obiecte din anticariatul său. Mi-am zis că voi reveni într-o zi să ascult pe îndelete toată povestea colecţiei sale, dar şi a profesiei de colecţionar ce, pe mine, m-a fascinat tot timpul într-un mod aparte.

Şi cred că voi reveni mai repede decât am intuit ieri. Mi-a rămas gândul la un obiect superb din sticlă brută ce a aparţinut cândva lui Mina Minovici. Unele lucruri, le cumpăr după ce rumeg atent ideea şi constat că îmi persistă dorinţa, de parcă las dinadins procesul de îndrăgostire să se coacă. Dacă nu evoluează, înseamnă că nu e pentru mine. Aş spune că e cam la fel ca în iubirea dintre oameni, nu?!

Cât am scris în jurnal, m-am şi hotărât că mă pornesc către The Victorian Rose. N-aş vrea totuşi să mi-o ia alt peţitor înainte..

Imaginea zilei @Beata Bieniak

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Copyrighted Image